duminică, 4 ianuarie 2015

MONOGLUTAMATUL DE SODIU - PLACEREA DISTRUGATOARE

Pana in urma cu vreo 10 ani, monoglutamatul de sodiu reprezenta pentru mine un termen necunoscut, la fel ca aproape toata lista de substante ciudate consemnate pe etichetele produselor. Ca orice persoana de buna credinta imi lasasem soarta in mainile altora, considerand ca legile ma protejeaza. Nu aveam dimensiunea intereselor obscure imense pe plan mondial, inclusiv de ordin financiar. Nu intelesesem ca actiunile legate de propria viata trebuie trecute si prin propria judecata. Eram o oita ce mergea cuminte cu turma. Pana in momentul in care viata m-a obligat sa invat ce e monoglutamatul de sodiu pe propria piele.


Cam cu vreo 5 ani inainte de menopauza declarata oficial am observat ca nu mai functionez la fel ca inainte. Kilogramele au inceput sa se acumuleze, desi faceam eforturi sa mananc putin. Starea generala, fizica si psihica, se deteriora, iar eu nu intelegeam ce se intampla. Nu ma stiam a avea probleme importante de sanatate, iar rezultatele analizelor periodice uzuale nu relevau ceva demn de luat in seama. Cu toate astea,  eu nu ma simteam bine. Medicii carora m-am adresat in acea perioada mi-au sugerat diverse, inclusiv investigatii mai complexe, dar niciunul nu s-a gandit ca premenopauza ar putea juca vreun rol. Unul dintre simptomele cele mai neplacute si greu de neglijat era legat de retentia de lichide. Il mai traisem si inainte, dar nu la aceasta dimensiune. Mai nou, retentia era combinata cu un fel de alergie. Aveam dimineti in care corpul meu era “ursulet”. Mainile erau atat de umflate incat nu puteam indoi falangele, picioarele – trunchiuri de copac, iar fata - o luna plina cu semne de perna si linii descendente de cearcan pana la genunchi. Pleoapele umflate, cazute peste ochi, senzatie de mancarime pe partea lor interioara, buzele umflate ca doua basti (vorba memorabila a comicului Doru Octavian Dumitru), capul confuz, stare migrenoasa, privire-n ceata, furnicaturi pe sub piele si sensibilizare a unor zone ca si cum epiderma ar fi suferit de pe urma unor arsuri. Alimentatia mea era neschimbata, de aceea nu intelegeam ce anume conducea la acea stare dezastruoasa. Am redus sarea, dar problema a ramas nerezolvata. La eliminarea totala a sarii din alimentatie nu m-am gandit, mi se parea prea drastica masura si nici nu mi-a fost sugerata de vreun medic. In timp, credinta ca sarea era cauza exclusiva a inceput sa se zdruncine.  Mi s-a intamplat, printr-un context, ca intr-o zi sa mananc doar masline cu paine. Stiind ca am calcat rau pe bec, m-am pregatit sufleteste pentru a doua zi dimineata. La trezire, insa, nu mica mi-a fost mirarea sa descopar ca, dincolo de o retentie acceptabila nu existau alte simptome. La scurt timp, am repetat experimentul. Cu alune sarate si o cantitate mai mare de apa. Raspunsul corpului a fost acelasi. Astfel am tras concluzia ca, desi sarea contribuia la proasta gestionare a lichidelor din organism, componenta alergica venea din cu totul alta sfera. Atunci am decis sa ma pun sub lupa, astfel incat sa gasesc un posibil raspuns la problema mea. 


Continuand observatiile, am remarcat ca atunci cand aveam in meniu ciorbita cu adaos de vegeta si la felul doi ceva cu afumatura, starea mea scapa de sub control. Alta data, in cazul unei ciorbe de legume extrem de gustoase (de la prafurile chimice, evident) mi s-a intamplat sa ma infrupt din ea dimineata, la pranz si seara, cum se spune. Fara paine. Iar a doua zi dimineata aveam alura unui monstrulet extraterestru. M-am gandit ca ar putea fi o alergie la o componenta din vegeta, pentru ca ar fi fost ilogic sa dau vina pe legume. Le consumasem ca atare in alte ocazii si nu mi-au dat motiv sa le incriminez. De pe eticheta de vegeta n-am inteles prea mare lucru. Denumiri de substante, unele cu iz exotic, care nu-mi spuneau nimic.


Fara nicio legatura cu situatia descrisa mai sus, in aceeasi perioada mi-am amintit ca in urma cu cativa ani ma supusesem unei electrosomatograme. Era la vremea aia un procedeu destul de nou pe piata. El da indicii atat asupra unor probleme de sanatate deja existente, dar si atrage atentia asupra unor posibile riscuri pentru viitor. In occident se apeleaza mult la aceasta investigatie total neinvaziva, astfel incat medicul sa–si poata face o imagine asupra starii generale a pacientului. La noi (in strainatate nu stiu!), examinarea cu somatograful are drept urmare si sugestia privind utilizarea unor produse naturiste sau procedee non invazive care sa conduca la normalizarea starii de sanatate, uneori chiar prin reteaua respectivei clinici(!) La vremea la care am facut eu acest test din pura curiozitate, medicul a realizat doar investigatia, mi-a explicat rezultatul si n-a incercat sa-mi vare pe gat nimic. Imi mentin si in prezent parerea buna despre electrosomatograma, cu conditia ca aparatul sa fie unul performant, medicul care interpreteaza datele sa fie foarte bine pregatit si sa nu existe acest interes direct de a vinde anumite produse. Poate par deplasata, insa si in ograda naturistelor si non invazivelor s-a construit o industrie meschina si as fi deranjata sa stiu ca mi se forteaza cumva mana sa cumpar anumite produse frumos ambalate  din plante pe care le pot culege gratis de pe izlaz!

Tineam minte ca per total rezultatul fusese bunisor. Ceva legat de hipertensiune si ceva dezechilibre metabolice. Cum nu-mi mai aminteam prea bine ce si cum, curiozitatea m-a manat sa caut rezultatul electrosomatogramei prin hartiile vechi. La sectiunea precautii legate de conduita alimentara erau consemnate, pe langa o lista de alimente nebenefice, trei elemente: alcoolul, cafeaua si monoglutamatul de sodiu. Despre primul stiam. Niciodata n-am putut sa beau mai mult de un deget de tarie dintr-un pahar de marime modesta fara sa trag ponoase… Mi se inroseau urechile si obrajii, dupa care ma alegeam cu o migrena. Din acest motiv, toata viata n-am consumat alcool decat ocazional si in cantitati mici. Cafeaua nu mi-a priit niciodata, urmare tendintelor mele hipertensive. Monoglutamatul de sodiu, insa, l-am trecut total cu vederea. Probabil in prostia mea gandeam ca e ca la alcool si cafea: cand voi consuma respectiva substanta va exista o reactie extrem de rapida care imi va arata vinovatul. Spre rusinea mea, n-am avut nici macar curiozitatea de a ma informa ce este, unde se gaseste, cum poate fi evitat. Asta inseamna sa fii comod, sa iei lucrurile ca atare, sa mergi in virtutea inertiei, sa traiesti in epoca informatiei, dar total in necunoastere. Dar acum monoglutamatul avea deja o sonoritate, mi-a aprins un beculet. Il mai vazusem undeva: pe pachetul de vegeta. Am inceput sa ma informez in privinta lui si am descoperit lucruri care te sperie.




Monoglutamatul de sodiu, glutamatul monosodic, MSG, E 621 sau sarea chinezeasca sunt denumiri ale aceleasi substante chimice sintetice, obtinuta industrial din culturi bacteriene sau fermentarea vegetalelor si utilizata pe scara larga ca aditiv cu rol de amplificare a gustului.


Glutamatul ca derivat al acidului glutamic exista in corpul nostru, ne nastem cu el. Se gaseste in laptele matern, probabil pentru a-l face irezistibil pentru puiul de om. De asemenea, exista in mod natural in multe alimente: ciuperci, alge, rosii, oua, carne, peste, etc.. Existand in natura si facand parte din structura noastra, e clar ca rolul MSG organic este unul bine definit. 


Desi se mai numeste si sarea chinezeasca, monoglutamatul a fost descoperit de un japonez pe la inceputul secolului 20 si extras din alge. Adaugata mancarurilor, aceasta substanta s-a dovedit ca le sporeste gustul, facandu-le extrem de ispititoare pentru papilele gustative. Incet – incet, slabiciunea pentru delicios a inceput sa fie exploatata pe scara larga. Astfel, fabricarea monoglutamatului sintetic a luat dimensiuni uriase, iar astazi aceasta industrie de miliarde de euro pe an constituie procedeul prin care omul este ademenit sa manance mult, devenind sclavul consumului exagerat. Pe langa asta, cu cat hrana a devenit mai saraca din punct de vedere nutritiv, cu atat monoglutamatul a castigat mai mult teren.


Utilizarea acestui aditiv alimentar este legiferata, el fiind permis in anumite limite considerate nepericuloase pentru organism. In acest fel, sub denumirile consacrate sau sub paravanul altor formulari, monoglutamatul poate fi citit pe aproape orice eticheta de produs supus unui tip de procesare. Motiv pentru care de regula tot ce cumperi din comert este mult mai gustos decat ceea ce gatesti in propria bucatarie, doar cu condimente naturale.  Si ca sa nu cumva sa scapi din latul placerii de a manca, in UE sunt acceptate si omologate peste 300 de E-uri care fac produsele delicioase si neperisabile.


Oamenii de stiinta insa au observat prin intermediul studiilor de laborator faptul ca MSG poate prejudicia celula neuronala. Iar efectul se cumuleaza in timp. Intre  simptomele pe care le poate genera consumul peste limite a MSG se numara: dureri de cap, palpitatii, dureri in piept, bufeuri, amorteala, furnicaturi sau inrosire a unor zone ale corpului, greata, slabiciune. Uriasa industrie alimentara aflata in goana dupa profit cu orice pret a cautat evident sa contracareze aceste rezultate, incercand, impotriva oricarei evidente sa arate ca monoglutamatul nu duce la ingrasare si nu prezinta niciun risc pentru sanatate.


Ca este o cauza, chiar indirecta, a obezitatii, nu cred ca mai incape indoiala. Gustul extrem de bun ajunge sa fie un drog care te face sa nu te poti opri din mancat.  Lucru pe care fiecare dintre noi l-a trait macar o data in viata. Stiinta si realitatea au aratat ca omul nu are nevoie de multa hrana pentru a functiona corect. Si eu prin experienta proprie mi-am demonstrat asta. Organismul nostru beneficiaza de o diagrama perfecta si niste parghii incredibile prin care o regleaza. Este important ca omul sa manance putin, corelat cu activitatea fizica pe care o desfasoara, dar natural si foarte divers pentru a-si asigura o paleta larga de elemente de buna calitate.


Si atunci pentru ce ar fi necesara o substanta cum este monoglutamatul sintetic? Pentru a nu ne  putea opune dorintei de trai placerea prin  delicii culinare? Pentru a risca sa platim mancatul cu sanatatea, in conditiile in care nimeni nu se poate pronunta cu certitudine asupra implicatiilor complexe legate de acest ingredient? Sunt cu adevarat beneficiile si in contul nostru sau doar in cel al industriilor care ne exploateaza slabiciunile? La fel ca si in cazul industriei medicamentelor, eu cred ca nu intereseaza pe nimeni cu adevarat daca sanatatea omului castiga sau pierde din asta. Important este profitul.


Este necesar ca fiecare dintre noi sa devina mai suspicios, mai circumspect, sa se informeze si sa-si foloseasca propriul creier pentru a decide binele personal. Si totul poate incepe prin simplul declic al unui mic semn de intrebare. Astfel, usor-usor, realizezi ca esti un robotel care munceste de dimineata pana seara, format de un sistem educational care te invata ce e supunerea din frageda pruncie, care nu te stimuleaza sa gandesti liber, ci mai degraba sa-ti insusesti regulile consacrate, devenite legi scrise sau nescrise. Sa fii “ca lumea”, adica sa nu te evidentiezi din turma. Un sclav care primeste indicatii si sugestii “dezinteresate” ce apa sa bea, ce mancare sa manance, ce haine sa imbrace, in ce dumnezeu sa creada. Astfel incat tot ce ai castigat prin munca de dimineata pana seara sa serveasca altor interese si nu propriei cunoasteri si dezvoltari spirituale.


Marea problema a zilelor noastre este aceea ca prin consumul produselor procesate, cantitatea cumulata de MSG forteaza limita de suportabilitate a organismului. Adica, insumand cantitatile de MSG din fiecare produs, depasim granita de toleranta a corpului, punandu-l in dificultate.


Consider firesc sa-ti faca placere mancarea, adica sa lasi corpul sa-si utilizeze rezervele lui de monoglutamat si sa te limitezi doar a ingera MSG –ul organic din alimente. Dar a biciui permanent celula neuronala cu placerea indusa chimic ne-ar putea aduce dereglari ale caror cauze le poti cauta mult si bine impreuna cu armate de medici.


In ce ma priveste, aceste probleme si-au aratat coltii in conditiile premenopauzei, perioada in care sistemul hormonal – pilon principal de sustinere a intregii activitati a organismului – a intrat in declin. Drept consecinta, imunitatea a scazut, stilul de viata aducandu-si din plin contributia, iar corpul pur si simplu n-a mai putut duce. De ce nu m-am resimtit de-a lungul anilor, in ciuda alimentatiei la voia intamplarii? Cred ca organismul manifesta o anumita toleranta. Desi functioneaza ca un ceasornic fara cusur, corpul are o capacitate de adaptare deloc de neglijat. Mai ales in conditiile in care paznicul sau – sistemul imunitar – se afla la datorie, odihnit si cu forte proaspete. In perioada tineretii, avem atuuri ne mentin pe linia de plutire. Cand imunitatea lasa garda jos, lucrurile scapa de sub control. Pe de alta parte, cred ca este si vorba de cumul. Are si organismul rabdarea lui in privinta nesabuintei noastre…            


Apoi… nu s-a manifestat in modul violent care mi-a atras intr-un tarziu atentia, insa cate din migrenele mele insuportabile din trecut ramase fara cauza decelabila n-or fi fost cauzate de porcariile pe care le ingurgitam fara discenamant? Nu voi afla niciodata…


Stiu ca in zilele noastre a manca sanatos a devenit imposibil. Pamantul iradiat, secatuit prin utilizare excesiva si prin chimizare sistematica, aerul poluat, ploile acide sunt doar cateva dintre cauzele care fac  ca hrana sanatoasa sa devina un deziderat de neatins. Stilul de viata sanatos s-a transformat intr-o Golgota, intr-o lupta cu morile de vant. 


Ceea ce stiu insa sigur este ca se poate manca mai putin nociv, daca acordam un pic de atentie si un pic de efort suplimentar. Ele vor fi rasplatite prin starea buna de sanatate. Cat priveste costurile mari ale hranei organice, in Romania lucrurile nu stau chiar atat de rau. Ar trebui sa ne bucuram ca tara noastra, inapoiata asa cum e, prezinta inca avantajul unei agriculturi rudimentare de tipul micii gospodarii, unde multi dintre cei din mediul rural nu s-au dedat la practicile criminale cu chimicale. Si inca n-au fost inregimentati de cutumele si regulile globalizarii. Astfel, mai poti gasi prin persoane de incredere tarani care vand cate ceva din ograda proprie pentru un banut, de multe ori foarte modest, bucurosi ca le iei produsele chiar din batatura…


Dar, spre satisfactia si prosperitatea colosilor internationali, snobismul si comoditatea ne indreapta pasii spre marile lanturi de magazine, de unde, pe mai multi sau mai putini arginti, ne cumparam si savuram intens boala frumos ambalata. Apoi, ne indreptam inevitabil spre sistemul medical pentru a cotiza si, daca ne mai ramane ceva, il dam popii pentru ingropaciune. In caz contrar, achita nota cei care raman in urma, pentru ca sistemul nu te iarta nici mort.


De aceea, invitatia mea catre dvs, semenii mei,  este aceea de a va informa in legatura cu toate capitolele importante ale vietii din surse diverse si cat mai credibile, iar apoi de a trece toate datele prin filtrul propriei gandiri. In felul acesta, a dati inca o sansa de a descoperi adevarul care vi se potriveste. 

3 comentarii:

  1. Buna,

    Scrii foarte frumos, ti-am citit tot blogul de la cap la coada, felicitari! Am observat ca nu ai mai scris de mult timp, este totul bine?
    Ai mai scris si in alte parti?

    Sper ca ai continuat in aceasta directie si ai descoperit lucruri care sa te ajute sa te simti din ce in ce mai bine.

    Cristina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult pentru aprecieri. Într-adevăr, în ultima perioadă n-am mai venit cu nicio noutate pe blog urmare și activităților acaparatoare de zi cu zi, dar și preocupării pentru finalizarea unei cărți care abordează în context mai larg povestea mea de supraviețuitor. Am continuat informarea și aplicarea terapiilor alternative și sper, cu ajutorul lui dumnezeu, ca acest lucru să conducă la menținerea stării de bine pe perioadă cât mai îndelungată. Multă sănătate!

      Ștergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere