duminică, 4 ianuarie 2015

DIETA KETOGENA VEGETARIANA - ALIMENTATIA IDEALA IN CANCER

Ma consider o persoana norocoasa si pentru faptul ca in ultima perioada am aflat cateva lucruri foarte interesante si importante pe care ma grabesc sa le impart cu semenii.
 https://www.youtube.com/watch?v=y_LZz392PBI

Pornind de la consideratiile profesorului John Ionescu, am extins cercetarile pentru a afla ce este dieta ketogena, de care am auzit acum pentru prima oara. Si am aflat ca este un gen de alimentatie din care lipsesc total produsele ce genereaza glucoza. Ea a fost utilizata cu succes inca din anii 1920 pentru tratarea epilepsiei. Pe masura ce s-au inradacinat interesele industriei medicamentelor, aceasta metoda de tratament a trecut in plan secund, anticonvulsivele fiind asezate la loc de cinste. In urma studiilor, s-a demonstrat ca dieta ketogenica poate constitui un tratament de succes nu numai in epilepsie, ci si pentru o serie de afectiuni metabolice severe. Au fost raportate rezultate pozitive in cazurile unor copii suferind de astrocitom (un tip de cancer al creierului), ceea ce a condus la concluzia ca dieta poate constitui un tratament eficient al acestei afectiuni. De asemenea, s-au evidentiat imbunatatiri ale starii de sanatate in autism, migrena, ovar polichistic, diabet de tip 2, depresie. Studiile pe animale au aratat ca dieta ketogenica aduce modificari benefice in scleroza laterala amiotrofica, Parkinson si Alzhaimer, leziuni traumatice cerebrale si accident vascular cerebral. 

Dieta ketogena are la baza ipoteza biochimistului Otto Warburg, castigator al premiului Nobel, care a descoperit in anii '20 faptul ca prima cauza a cancerului este inlocuirea in celula normala a respiratiei oxigenului cu fermentatia zaharului.

 https://en.wikipedia.org/wiki/Otto_Heinrich_Warburg

Cu o inteligenta malefica iesita din comun, celula canceroasa isi cladeste un nou mod de functionare, apeland la solutii ingenioase de a tine departe influenta sistemului imunitar prin parghii explicate de profesorul Ionescu in interventia sa. Pe scurt, putem spune ca aceasta celula isi creeaza conditii interne de alcalinizare permanenta, isi sporeste de o suta de ori capacitatea de a recepta glucoza cu care se hraneste si acidifiaza cronic mediul din jurul sau, astfel incat blocheaza interventia sistemului de aparare al corpului. Este cunoscut faptul ca glucoza e folosita de organism pentru a genera energie. Ea constituie, de altfel, si motorul celulei creierului. Dar, in lipsa glucozei, celula normala are capacitatea de a transforma grasimile in energie. Astfel se explica faptul ca un organism rezista si poate functiona o perioada de timp fara hrana, infruptandu-se din propriile rezerve adipoase. Celula canceroasa, insa, nu are abilitatea de a procesa ketonele rezultate in urma metabolizarii grasimilor, functionarea sa bazandu-se exclusiv pe utilizarea glucozei. Din acest motiv, dieta ketogena da rezultate in atatea afectiuni ale creierului, dar si in cancer, incluzand gliomul. Mie totul imi pare mai mult decat logic.
Iata cum teorii atat de valoroase, izvorate din minti geniale si cladite pe ani multi de cercetare stau intr-un con de umbra, in timp ce milioane de oameni  sfarsesc inainte de vreme rapusi de acest dusman perfid numit cancer. Nu sunt generatoare de profit, de ce ar interesa pe cineva sa le scoata la lumina?
Sa nu-i asiguri hrana tumorii nu este suficient pentru a o distruge, dar, fara doar si poate, o tine pe loc, luandu-i din elanul proliferarii. Atacarea in vederea distrugerii a celulei degenerate se face cu substante organice fara efecte adverse care ii induc apoptoza (moartea brusca): vitamina C (acid ascorbic) cu sarurile sale: ascorbatul de sodiu, de calciu, de magneziu) si polifenolii din plante (resveratrol, quercitina). De retinut, de asemenea, ca exista antioxidanti care ajuta tumorile sa se multiplice. Este vorba de cisteina, glutation si zinc. Iar combaterea acidozei generate cronic si permanent de catre celula canceroasa prin emanarea de lactat dehidrogenaza poate fi realizata cu ajutorul banalului bicarbonat de sodiu, de preferat intravenos.  Pana acum eu n-am apelat la aceste perfuzii cu bicarbonat. Am citit despre o serie de precautii care trebuie avute in vedere, niste lucruri neclare mie care m-au facut un pic tematoare. Plus ca, fiind predispusa la retentie de lichide si edeme, s-ar putea sa am de furca in privinta tensiunii arteriale.

Mi-am facut repede temele in privinta dietei ketogene, ce e permis si ce nu. In principiu fara zaharuri, miere, indulcitori de orice fel, cereale, pseudocereale si fructe. Cei care au o alimentatie normala, nu cred ca intampina prea mari probleme. Au de unde sa-si ia grasimile. In cazul vegetarienilor, cum sunt eu, trebuie sporite cantitatile de seminte, nuci de toate felurile (caju in cantitati mai mici din cauza aportului glucidic sporit), uleiuri (in principal de cocos, in, masline). Sunt permise leguminoasele (fara sfecla, iar morcovul in cantitati moderate), fructele de padure, lamaia, avocado, nuca de cocos, iar fructele in cantitate redusa si nu dulci. Mai este admisa soia. Lintea eu o utilizez rar si in cantitati foarte modeste. In primele zile mi-a fost un pic mai pe dos. Am abordat dieta prin "stilul smuls" si nu prea stiam exact cum sa-mi alcatuiesc meniul. Asa ca mancam ce simteam nevoia, evident din lista alimentelor permise si avute la indemana. In prima perioada am simtit o oarecare pierdere a energiei, defecatie ceva mai dificila, incercari usoare de crampe musculare, un pic de scadere in greutate. Dar, dupa aproximativ o saptamana, corpul s-a obisnuit cu noile conditii si n-a mai fost nicio problema. Mi-au cam fost luate si micile placeri pe care le mai aveam (caju - preferatul meu din lista de nuci, fructele, mierea). Nu-i bai, nu traim ca sa mancam, iar vointa trebuie exersata permanent. Numai asa devenim mai puternici. Desi sunt vegetariana de 3 ani si am tinut diete care mai de care mai dure, nu ma pot lauda ca am atins echilibrul in ce priveste nutritia. Desi nu mananc mult, inca mai am de luptat in privinta diminuarii cantitative a hranei. Cred ca normal ar fi sa existe doar doua mese pe zi, una spre pranz si una spre seara, diverse, dar cu hrana foarte putina. Fara a incerca o scuza, ma gandesc insa ca numeroasele diete si tratamente alternative carora m-am supus m-au condus vrand-nevrand la extreme. Usor-usor, insa, cred ca organismul meu va gasi calea austeritatii pe termen lung pe care o consider fireasca si mi-o doresc. In aceasta perioada, spre exemplu, simt nevoia de mai multe seminte si nuci decat inainte si deseori ma surprind cu mana plina. Le consum pur si simplu ca atare sau in salate si ciorbe. A trecut ceva timp de cand experimentez ketogenica si  nu cred ca este vreo problema sa devina un mod de alimentatie a la long. Poate din cand in cand, dar rar, cu unele amendamente.
Cred ca politica " vazand si facand" se poate aplica si in aceasta situatie. Fiecare om simte ce si cum, mai cu seama dupa o perioada in care, bazat pe multa informatie, invata sa descifreze mesajele pe care i le transmite propriul organism. 

Iata o lista incluzand alimente si indicele lor glicemic ce poate fi foarte folositoare in cazul dietei ketogene:
http://www.dietamontignac.ro/tabel-indice-glicemic-complet
Parcurgand lista n-am putut sa nu remarc diferenta imensa de indice glicemic intre painea din grau integral (65) si germenii de grau (15)! Asta ma face sa trag concluzia ca, desi ketogena exclude per total consumul de cereale, cred ca un aport moderat de germeni de grau ar putea fi permis si chiar benefic!
De altfel, toti germenii au un indice glicemic scazut si personal cred ca nu este gresit ca ei sa faca parte din ketogena vegetariana a unui bolnav de cancer.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu